La «Ţarina olarului» şi locul pierzării lui Iuda

«Ţarina olarului» sau a «sângelui», care s-a cumpărat pe cei 30 de arginţi ai lui Iuda, se păstrează şi în ziua de azi tot acolo unde era pe vremea Mântuitorului. Pe limba arabilor ea se cheamă, la Ierusalim, «Hakeldama», «Ţarina sângelui». E aşezată pe o coastă sud-vestică a Ierusalimului. Dăm mai jos chipul acestei coaste unde se află «Ţarina olarului». Se vede din toate părţile Ierusalimului. Parcă anume strigă tuturor: „Iată locul unde s-a sfârşit Iuda trădătorul!”.

Ca să cercetăm acest loc, ne-am coborât din Ierusalim în valea Hinom şi apoi am suit coasta din partea sud-vestică a oraşului. Coasta aceasta stâncoasă este plină de peşteri şi de văgăuni săpate în stânca dealului. Sunt aceste peşteri şi găuri morminte vechi din vremea lui Solomon. În acest loc se găsea încă din vechime cimitir.

Deasupra, în vârful coastei, se vede un pom cu ramurile apăsate (vezi chipul de mai înainte). Tradiţia spune că acesta ar fi pomul de care s-a spânzurat Iuda trădătorul, respectiv ar fi un urmaş al acelui pom, căci pomul care a văzut fiorosul sfârşit al lui Iuda n-a putut dăinui peste atâtea veacuri. Tot tradiţia însă a păstrat amintirea acestui loc. În venele pomului ce-l arată tradiţia poate că mai curge şi azi din sucul pomului care a văzut fiorosul sfârşit al lui Iuda. Tot aici se află şi «Ţarina olarului».

Locul unde Iuda şi-a dat duhul în mâinile diavolului este şi azi un loc urât şi fioros. Te înfioară stâncile pline cu guri negre de morminte, te înfioară gândul că aici, jos în valea Hinom, pe vremea Mântuitorului ardeau gunoaiele Ierusalimului, care închipuiau „gheena”, focul iadului... Te înfioară gândul că pe aici a umblat Iuda vânzătorul... Abia aştepţi să te vezi scăpat din acest loc fioros.

Apăsat de mustrarea grozavei trădări, Iuda s-a tras unde era miros de moarte şi fum de „gheenă”... s-a tras spre împărăţia întunericului şi a iadului.

Dăm alături chipul cu «Ţarina olarului» aşa cum se află în starea de azi. În mijlocul acestei ţarine se află cimitirul: o clădire cu o singură încăpere mare. Temelia acestei clădiri şi jumătate din pereţii ei le formează stânca. În această încăpere închisă erau săpate mormintele. Evreii foloseau acest loc de cimitire închise ca apărare contra şacalilor şi hienelor care dezgropau şi mâncau pe cei îngropaţi în locuri deschise.